Trecutul este prezentat de multe ori într-o lumină dramatică. De multe ori, poveștiile locurilor vorbesc despre războaie, epidemii, incendii, execuții, balauri, fantome și așa mai departe. Cel mai probabil, multe dintre aceste istorisiri au un sâmbure de adevar. În căutările noastre, am întâlnit însă și povești amuzante. Câteva dintre acestea, le-am pus la un loc, în acest articol.
În anul 1993, o icoană a Maicii Domnului, veche de vreo 400 de ani, a fost furată din Biserica Sf. Nicolae. Deși valoarea icoanei era estimată la 200 000 de dolari, hoțul nu a vândut-o, a dus-o acasă. Cel mai probabil o luase bonus, negăsind o cutie a milei suficient de generoasă. Ulterior, după ce a fost prins, acesta le-a povestit polițiștilor că de fiecare dată când intra în camera unde depozitase icoana, îl năpădea transiprația, îl apuca tremuratul și se sufoca de trebuia să o scoată afară. Probabil că și de n-ar fi fost identificat și prins, nu ar mai fi durat mult și ar fi dus el singur icoana înapoi doar ca să scape de “simptomele” vinovăției.
În 1690 când Brașovul era ocupat militar de habsburgi, ceasul din turnul Casei Sfatului a fost la un pas de a fi distrus. La aceea vreme ceasul era unul cu mecanism şi figurine asemenător celui de la Cetatea Sighişoara. Avea o păpuşă care se mişca şi la ore fixe bătea gongul. Vizavi de Casa Sfatului locuia comandantul militar austriac, acest comandant a dat ordin ca toate gunoaiele să fie aduse in Piața Sfatului până când sunetul ceasului va fi oprit. Aproape că s-a ajuns la un război în urma acestui conflict pentru că ceasul era mândria orașului. Motivul pentru care comandantul voia distrugerea ceasului? Sunetul gongului îi stresa papagalul.
Din cele mai vechi timpuri, în turnurile bisericilor fortificate din Transilvania, țăranii își depozitau slănina, șunca și cârnații. Localnicii din Dârjiu nu faceau excepție de la acest obicei, fiecare familie din sat deținea cel puțin un cui de agățat carnea, aceste cuie se moșteneau din generație în generație și nu puteau fi vândute. Cu cât o familie avea mai multe cuie de agățat slănina, cu atât era mai înstărită. Se spune că o fată tânără din Dârjiu a ajuns slujitoare la o familie de boieri din București. Această fată se iubea cu un baiat din sat, dar după plecarea ei, întâlnirile lor erau tot mai rare. Dorind să o aducă din nou aproape de el, baiatul a decis să o ceară de soție. Pentru a vedea dacă întoarcerea ei în sat va fi o alegere potrivită, fata l-a întrebat din ce vor trăi dupa căsătorie, iar băiatul i-a răspuns mândru că are 6 cuie în turnurile cetății, acest lucru a determinat-o pe tânără să accepte cererea numaidecât.
Se spune că pe Dealul Romurilor din Brașov (dealul pe care se află astăzi Turnul Alb și Turnul Negru) s-a aflat, o lungă perioadă de timp, un bolovan mare pe care scria “Dac-ai știi ce este sub mine, m-ai fi întors demult”. Mulți au încercat să miște piatra, din curiozitate sau din dorința de a găsi vreo comoară. Într-o zi, trei băieți voinici și ambițioși, s-au pus pe treabă și au reușit să întoarcă bolovanul, iar pe spatele acestuia au putut citi: “Vă mulțumesc că m-ați întors“.
Din cele mai vechi timpuri, locuitorii satului Criț au căutat să pună paznic la cetate un cizmar sau măcar un meșter priceput. Acest criteriu era important în special pentru doamne. Biserica era situată pe un deal, urcușul era abrupt, drumul era pavat cu pietre de râu, iar toate acestea duceau deseori la accidente fix înaintea slujbei de duminică. Victime ale acestor accidente erau tocurile femeilor, iar prezența cizmarului era necesară pentru o reparare rapidă înainte de intrarea în biserică.
Nu avem certitudinea că aceste întâmplări s-au desfășurat exact în acest fel, dar ne place să credem că vă vor face să zâmbiți măcar și de ce nu să și vizitați aceste locuri. 🙂