Biserica Fortificată Criț a fost construită între anii 1810-1813, în locul unei biserici medievale din secolul 15, care la rândul ei înlocuise o biserică mai veche din secolul 13.
Fortificarea bisericii a fost realizată în secolul 15, prin construirea unei incinte ovale, cu 5 turnuri și ziduri cu înălțime variabilă între 6 și 8 metri.
Orga bisericii din Criț are 1450 de tuburi, a fost construită de Johann Thois în anul 1813, în anul 2011 a fost începută restaurarea, iar în 2013 a fost inaugurată.
Fortificația inițială avea 5 turnuri, câte unul pentru fiecare stradă a localității. Astăzi mai există doar 4 dintre ele după ce în anul 1925 turnul sudic s-a surpat.
În anul 1593, la Biserica Fortificată din Criț, a fost adoptată prima lege școlară rurală din Transilvania.
Deoarece facilita trecerea carelor funerare, poarta de lângă turnul vestic, este numită și Poarta Morților.
Construcția bisericii a fost realizată de meșteri plătiți dar și de localnici voluntari, iar pentru a ușura procesul de construcție, pe platforma de deasupra zidurilor a fost construit un cuptor de cărămidă.
Pe unul dintre clopotele bisericii, vechi de sute de ani, este scris mesajul: „Dragostea nu va pieri niciodată”.
În turnurile cetății, locuitorii își păstrau slănina, iar în cămări se depozitau proviziile necesare în cazul unui asediu.
Toate evenimentele, împrumuturile, regulile noi, vânzările și cumpărările erau notate meticulos în caietele comunității. Cel mai vechi astfel de caiet păstrat până astăzi este din anul 1740.
Cizmarul necesar – Din cele mai vechi timpuri, locuitorii satului Criț au căutat să pună paznic la cetate un cizmar sau măcar un meșter priceput. Acest criteriu era important în special pentru doamne. Biserica era situată pe un deal, urcușul era abrupt, drumul era pavat cu pietre de râu, iar toate acestea duceau deseori la accidente fix înaintea slujbei de duminică. Victime ale acestor accidente erau tocurile femeilor, iar prezența cizmarului era necesară pentru o reparare rapidă înainte de intrarea în biserică. 🙂
Vecinătățiile – o formă de organizare comunitară exemplară – Începând cu anul 1616 și până în 1991, locuitorii satului Criț erau organizați în vecinătăți. O vecinătate era compusă din aproximativ 30-40 de familii care locuiau în aceiași parte de sat. Fiecare vecinătate era condusă de unul dintre membrii vârstnici ai acesteia, ales pentru 2 ani și denumit „tată de vecini”. Unul dintre scopurile acestei forme de organizare comunitară era ajutorul reciproc. Dacă unul dintre vecini avea nevoie de ajutor toți ceilalți îl sprijineau. Membrii unei vecinătăți foloseau deseori la comun anumite produse sau unelte agricole și de construcții. La fel cum o familie se îngrijește de casa ei, aceștia se îngrijeau de aspectul satului, al bisericii, al străzii pe care locuiau, reparau și întrețineau șanțurile, podețele și drumurile, astfel încât spațiile comune să îi reprezinte ca oameni gospodari.
