Biserica Sf. Nicolae Veche a fost construită în anul 1384 și este considerată cea mai veche biserică ortodoxă din sud-estul Transilvaniei.
Înălțarea acestei prime biserici ortodoxe a Râșnovului s-a făcut cu sprijinul material al domnitorilor Țării Românești Radu I Basarab și Dan I.
În jurul anului 1500, în urma unei distrugeri, biserica a fost reconstruită de la jumătatea pereților în sus. Urmele acestei intervenții pot fi văzute și azi în diferențele de grosime ale zidăriei și la îmbinarile între cele două construcții.
Reconstrucția zidurilor din secolul XV a fost urmată de pictarea pereților interiori cu scene din viața lui Iisus. O parte din picturile de atunci pot fi văzute și astăzi.
În anul 1886, Biserica Sf. Nicolae Nouă a fost sfințită, iar Biserica Sf. Nicolae Veche a fost abandonată și a rămas în paragină până în jurul anului 1925 când a devenit capelă a garnizoanei Râșnov.
În anul 1773, biserica a fost extinsă pentru a corespunde numărului mai mare de enoriași. Tot atunci, odată cu pictarea noilor pereți, au fost restaurate și picturile medievale.
În interiorul bisericii vechi din Râșnov se poate vedea o ilustrare neobișnuită a Cinei cea de taină. În această ilustrare apar doar 10 apostoli, masa este ovală, iar unul dintre personaje are cap de oaie.
Între anii 1599 și 1600, Râșnovul l-a găzduit și aprovizionat pe Mihai Viteazu împreună cu armata și familia sa. În toată această perioadă Biserica Sf. Nicolae a primit daruri de la domnitorul Țării Românești.
Vechea biserică din Râșnov a fost lăcaș de cult și pentru refugiații din Țara Românească în timpul Revoluției din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.
