Cetatea Râșnov a fost menționată în documente pentru prima dată în anul 1335.
Cetatea a fost construită din piatră și cărămidă de tăranii râșnoveni, are o suprafață de aproximativ 3500 de mp, ziduri înalte de 5 metri, 9 turnuri și 2 bastioane.
În curtea cetății a existat o școală, o capelă și multe căsuțe cu etaj care în vremuri tulburi deveneau locuințe și loc de adăpost pentru locuitorii Râșnovului.
Pentru că resursele de apă erau o problemă în cazul unui asediu prelungit, în anul 1623 s-a început săparea unei fântâni în interiorul cetății. Fântâna a fost dată în folosință abia în anul 1640.
Căsuțele din interiorul cetății erau organizate în mici „cartiere”, departajate de străduțe, pasaje și o mică piată. Acest lucru dădea Cetății Râșnov aspectul unui târg fortificat.
Dintre locuitorii Râșnovului, doar o parte aveau locuință în interiorul cetații. Românilor le era interzis să cumpere proprietăți în cetate, iar unii dintre sași nu aveau posibilitatea financiară.
Actele importante ale orașului și ale breslelor erau închise în lăzi de fier sau de lemn și erau păstrate în cetate pentru mai multă siguranță.
În timpul năvălirii tătarilor din 1335 doar Cetatea Râșnov și Cetatea Brașovia de pe Tâmpa au rezistat atacurilor, întregul ținut fiind distrus.
Primul atac otoman la Râșnov a avut loc în anul 1421, atunci turcii au renunțat destul de repede la asediu și s-au îndreptat către Brașovul nefortificat încă și l-au distrus.
Cetatea Râșnov a trecut prin multe momente grele de-a lungul timpului, a rezistat invaziilor turce și tătare din anii 1658-1661, a fost afectată de incendiul ce a mistuit orașul în anul 1718, a fost martoră epidemiei de ciumă din anul 1719, a fost deteriorată de cutremurele succesive din anul 1802.
În perioada 1599-1601, Râșnovul l-a găzduit pe Mihai Viteazu și pe soția acestuia, Doamna Stanca. Atunci râșnovenii au și contribuit la aprovizionarea armatei lui Mihai Viteazu.
Cetatea Râșnov a primit titlul de „Cetate a filmului istoric românesc” după ce aici s-au filmat mai multe scene ale filmelor Nemuritorii, Dacii, Mihai Viteazul sau Columna.
Începând cu anul 2009, în fiecare an, are loc la cetate, Festivalul de Film Istoric de la Râșnov.
Fântâna misterioasă – Legenda spune că fântâna din Cetatea Râșnov are o adâncime de 147 de metri și a fost săpată de doi prizonieri turci în schimbul eliberării lor. Se mai spune că în timpul săpăturilor, cei doi ar fi scris pe pereții fântânii mai multe versete din Coran, iar dupa 15 ani de muncă celor doi li s-ar fi redat libertatea. Deasemenea se presupune că în această fântână ar fi ascunsă o mare comoară nedescoperită nici chiar în zilele noastre. Această legendă este atestată de documentele istorice doar în privința duratei lucrărilor de 15 ani.
Singura capitulare – În anul 1612, Cetatea Râșnov este asediată de armata principelui Gabriel Bathory. La aceea vreme fântâna cetății nu exista, iar râșnovenii erau nevoiți să se aprovizioneze cu apă de la un izvor ascuns, doar de ei știut. Armata principelui a interceptat drumul către izvor și astfel râșnovenii au fost obligați să capituleze. Pentru a capitula, au cerut ca privilegiile locuitorilor să nu se schimbe iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Principele a acceptat aceste condiții iar a doua zi a alungat toți locuitorii din cetate și și-a instalat garnizoana. Nemulțumiți că au fost înșelați și jefuiți, râșnovenii au încercat în două rânduri, în vara aceluiași an, să-și recupereze cetatea. Chiar și cu ajutor din partea Brașovului acest lucru nu a fost posibil, așa că i-au plătit lui Gabriel Bathory, în vara lui 1613, suma de 3000 de florini drept răscumpărare, astfel recuperând cetatea.
Cadoul neapreciat – În data de 2 august 1923, consiliul orășenesc din Râșnov decide să dăruiască cetatea Principelui Moștenitor Carol al României. Râșnovenii sperau ca viitorul rege, Carol al II-lea să transforme cetatea în reședință de odihnă. Însă Principele Moștenitor nu s-a arătat deloc interesat să locuiască într-o cetate medievală.
