De multe ori o fotografie frumoasă poate determina luarea unei decizii privind următoarea destinație de vacantă. Uneori se întâmplă ca pozele să fie atât de bine realizate încât atunci când vizitezi locul să fi ușor dezamăgit. Asta se întâmplă în cazul în care ți-ai imaginat altceva, ai avut așteptări prea mari după ce ai văzut acea poză sau pur și simplu în acel cadru nu se vedeau și aspectele mai puțin plăcute.
În tururile noastre ne-am confruntat mai des cu situația inversă. Odată ajuns la fața locului realizezi că nici una dintre fotografiile pe care le-ai văzut, nu exprima suficient de real frumusețea a ceea ce vezi în acel moment cu ochii tăi. Probabil sentimentul este dat și de energia locului, de entuziasmul descoperiri sau de faptul că ți-au fost depășite asteptările.
În articolul de astăzi vom vorbi despre câteva dintre locurile ce au reușit să ne surpindă plăcut atunci când le-am vizitat.
În general ne așteptăm la surprize atunci când vizităm o biserică fortificată pentru prima data, în majoritatea cazurilor nu poți vedea mai nimic din exterior, doar ziduri înalte sau turnuri. Biserica Fortificată din Alma Vii este construită pe un deal, deasupra satului, într-o zonă pitorească cu numeroase livezi de pomi fructiferi. Pentru a ajunge la baza colinei pe care se află fortificația, trebuie să te abați aproximativ 3 km de la drumul județean 141 ce face legătura între Mediaș și Agnita. Fotografiile pe care le-am văzut înainte să vizităm, ne-au stârnit curiozitatea, dar odată ajunși în acest loc, ne-am dat seama cât de mult am fi pierdut dacă am fi rămas doar cu privitul pozelor. Poziționarea într-o zonă foarte frumoasă, liniștea specifică satelor săsești ce nu sunt aproape de vreun oraș mare sau de vreun drum național aglomerat, autenticitatea, cele patru turnuri în interiorul cărora poți vedea diverse unelte, obiecte de uz caznic, mobilier sau articole vestimentare specifice zonei, zidurile de cărămidă cu drum de strajă. Toate acestea formează un întreg ce te va încânta, un întreg ce nu poate fi exprimat în totalitate printr-o fotografie.
Cascada Pruncea este situată în Masivul Podu Calului, județul Buzău, la o distanță de 8,4 km de Barajul Siriu. Mai mult de jumătate din drumul dinspre baraj, trebuie parcurs pe un drum forestier, pe jos sau cu mașina. Deși drumul este accesibil pentru majoritatea tipurilor de mașini, este posibil ca până să ajungi la indicatorul pe care stă scris: “Cascada Pruncea 50M”, să îți vină să înjuri de câteva ori, să ai senzația că te-ai pierdut de alte câteva ori sau poți să te gândești că drumurile dificile te conduc adesea la destinații frumoase, zicală valabilă și în acest caz. Cascada Pruncea este o cascadă de dimensiuni relativ mici și este poziționată într-un cadru creat parcă special pentru ea. Apa cade de pe o stâncă înaltă de vreo 5-6 metri, în stânga și în dreapta este străjuită de alte stânci mai mari, iar întregul loc este înconjurat de copaci înalți. Toate aceste caracteristici îți dau senzația că ai ajuns într-un loc secret, ascuns de ochii lumii, iar drumul pe care tocmai l-ai parcurs pare rămas undeva departe într-o altă lume. Sentimentul descoperiri acestui loc după un drum ce părea interminabil, nu poate fi expus într-o fotografie.
Este posibil ca acest nume să nu îți spună mare lucru, fie că nu ai auzit deloc despre el, fie că ai auzit dar nu l-ai vizitat. Fotografiile de pe net arată diverse aspecte ale acestui muzeu, aspecte ce sunt atât de diferite că nici nu mai știi în ce categorie să îl încadrezi: o fi casă memorială? o fi muzeu etnografic? tehnic? al satului? este un vechi conac secuiesc? este amenajat în aer liber? în interior? Răspunsul la toate aceste întrebări este: “Da, acest muzeu are câte puțin din fiecare”. Nu este o casă memorială în adevăratul sens al cuvântului, dar este despre Haszmann Pal, omul ce a reușit să strângă această colecție impresionantă pe parcursul vieții. Pe lângă exemplare vechi de radiouri, telefoane, gramofoane, sobe de fontă, utilaje agricole și tractoare, muzeul găzduiește și o multitudine de obiecte etnografice, atât în camerele din interiorul conacului, cât și în odăile caselor tradiționale din curte. Muzeului Haszmann Pal din Cernat este un loc neașteptat de bine organizat, având în vedere varietatea exponatelor, iar vizitarea lui se aseamănă cu deschiderea unui cufăr vechi, găsit din întâmplare, după mult timp: conține în mod sigur lucruri interesante, doar că nu știi la ce să te aștepți.
Când am început proiectul thankyouromania.ro, ne-am propus să vizităm toate obiectivele ce urmau a fi introduse în ghid. În acest mod, puteam să vedem cu ochii nostri ce ascunde fiecare loc, puteam să ne facem propriile materiale foto / video și ne puteam lua informațiile direct de la sursă. Aceiași modalitate am aplicat-o și în cazul obiectivului numit Prăpăstiile Zărneștiului. Deși știam de existența acestui loc de mai mult timp, abia anul trecut am fost pentru prima data. Prima vizită a fost făcută într-un tur de forță în care trebuia să ajungem atât în satele Măgura și Peștera, cât și la Cheile Dâmbovicioarei. Deși timpul era scurt, iar traseul pe care urma să-l parcurgem era unul destul de lent, nu am mai putut să ne ținem de program, pentru că ne-a furat peisajul, la propriu. Înălțimea pereților de stâncă și drumul îngust, crează un peisaj dramatic și spectaculos. Uimirea a fost mare când am ajuns, pentru că nu ne-am așteptat nici un moment să fie atât de frumos. Am făcut multe poze atunci, din diverse unghiuri, pe diferite porțiuni ale traseului. Dar ce credeți? Niciuna nu poate exprima cu adevarat frumusețea acestor chei.
Cascada Clocota este situată la aproximativ 15 minute de mers pe jos față de centrul stațiunii Geoagiu-Băi. Căderea de apă are aproximativ 40 de metri înălțime, 22 de metri lățime și este alimentată de râul cu același nume dar și de 16 izvoare termominerale. Fotografiile găsite în online sunt suficient de convingătoare ca să te facă să o vizitezi, îți poți da seama imediat că în acel loc vei avea parte de un spectacol al naturii. Însă acest spectacol, văzut doar în poze este la fel ca un concert rock văzut la televizor. Trebuie să ajungi acolo să vezi, să auzi și să simți.
Inclusă în patrimoniul UNESCO alături de bisericile fortificate din Viscri, Prejmer, Biertan, Valea Viilor, Saschiz și Dârjiu, Cetatea Câlnic este singura de pe această listă aflată în județul Alba. Înainte de a ajunge în zonă, am căutat ceva informații, am văzut câteva poze, ceva video-uri și ne-am hotarât să o includem în turul pe care îl făceam în zonă. Între noi fie vorba, nu aveam cum să ratăm un monument UNESCO, indiferent de ce am fi găsit în online. În realitate, Cetatea Câlnic nu este doar o incintă fortificată cu un turn singuratic, o capelă și niște flori. Încă de la intrarea pe coridorul lung și întunecos al porții vei avea un preview verde și luminos al curții, dimensiunile nu foarte mari, modul în care totul este aranjat și liniștea specifică a acestor locuri îți creează un sentiment de intimitate și pace. Nu știu ce puneau oamenii în compoziția zidurilor, dar izolează perfect de lumea din exterior, iar asta îți dă impresia că te-ai teleportat în timp și spațiu.
O poză cu arcadele suspendate din interiorul Cetății Slimnic, ne-a făcut practic cunoștiință cu acest loc. Nu mai văzusem acest gen de construcție în niciuna dintre fortificațiile pe care le vizitasem, iar poza era chiar bună. Am pus cetatea pe lista și după ceva timp am ajuns să o vizităm. Văzută din exterior, îți stârnește curiozitatea, dar în același timp crăpăturile pronunțate ale zidurilor te fac să te întrebi dacă nu cumva acest loc este părăsit. Odată intrat în curtea interioară vei fi de două ori surprins, o data că locul nu este părăsit, ba chiar este plin de viață și a doua oară când vei vedea că întregul ansamblu este mult mai impunător și mai impresionant decât îți puteai imagina văzând fotografiile.
Această listă cuprinde doar locuri pe care le-am vizitat, iar descrierile reprezintă o perspectivă subiectivă. Cu siguranță mai există astfel de obiective în România, ție ce alte locuri ți s-au părut mai frumoase în realitate decât în poze?
