Despre fiecare loc se poate spune măcar o poveste, cu cât locul are o vechime mai mare, cu atât poveștile pot fi mai multe, dar uneori mai distorsionate sau mai puțin detaliate, unele se transmit din generație în generație, altele sunt confirmate de documente istorice, unele sunt doar teorii sau presupuneri. Indiferent de natura, credibilitatea sau veridicitatea lor, poveștile și legendele ne stimulează imaginația, ne stârnesc curiozitatea, ne introduc în atmosfera locului și fac experiența mult mai interesantă. Biserica Sfântul Nicolae, are cu siguranță multe povești de spus, dar din ce știm noi, nu poate vorbi. 🙂 Cu toate acestea, noi am reușit să aflăm 3 dintre ele, le puteți citi mai jos.
Legenda spune că în cea mai înaltă turlă a bisericii, la baza crucii mari, a fost așezat un glob poleit cu aur. În acest glob, a fost ascuns un document misterios cu informații importante despre brașovenii din Schei. Deși existența documentului a fost confirmată, nici până astazi nimeni nu știe exact ce conține documentul original. Se știe că acesta a fost scris în anul 1742 de Radu Tempea, cronicarul care a scris istoria bisericii. Timp de 200 de ani, în afară de autor, nimeni nu a știut ce conține. Documentul a ieșit la lumina pentru prima dată în anul 1887, dar abia a doua oară, în 1946, s-a făcut un proces verbal despre conținutul acestuia. Se pare că este un fel de legământ, ca nici un om de rând să nu poată pune mâna pe el, dar nici orice față bisericească.
În 1993, o icoană a Maicii Domnului, veche din anul 1554, a fost furată din biserică. Deși valoarea icoanei era estimată la 200 000 de dolari, hoțul nu a vândut-o, a dus-o acasă. Ulterior, după ce a fost prins, acesta le-a povestit polițiștilor că de fiecare dată când intra în camera unde era icoana, îl năpădea transipirația, îl apuca tremuratul și se sufoca de trebuia să scoată icoana afară. Icoana a fost adusă înapoi după prinderea hoțului.
Pe unul din pereții Bisericii Sf. Nicolae este pictat portretul Regelui Mihai alături de portretul mamei sale, Elena. În anul 1946, pentru că regimul comunist era deranjat de astfel de picturi, s-a luat decizia ca aceste două portrete să fie acoperite cu var. Deasemenea, din aceleași motive, în pictura care îi înfățișează pe regele Ferdinand și pe Regina Maria intrând în Alba Iulia, s-a decis ca Reginei Maria să i se picteze barbă, astfel să îi facă pe comuniști să creadă că portretul înfățișează doi sfinți-militari. Ulterior portretele au revenit la starea inițială.
